iar despre comunisti

Istoria care nu se invata la scoala a aparut in volum si pe DVD. Lucia Hossu Longin a alcatuit un volum cu marturiile celor care au aparut de-a lungul timpului in serialul “Memorialul durerii”, iar cei de la Humanitas au avut inspiratia sa-l publice. Ba au facut mai mult decat atat. In urma colaborarii dintre Humanitas Multimedia si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, serialul realizat de Lucia Hossu Longin pentru TVR este acum disponibil celor interesati, intr-o caseta DVD.

Serialul acesta a inceput sa fie difuzat pe TVR in urma cu multi ani, cand eu eram inca undeva prin scoala generala, cred. Imi amintesc ca  nu prea imi placea filmul pentru ca nu ma atragea subiectul; in plus genericul mi se parea (foarte inspirat, spun eu acuma) enervant, cu muzica aia ca din Beethoven si cu genericul cu litere albe, mari curgand ca o ghilotina neunsa pe un fundal negru. Din fericire pentru mine serialul a continuat si pe cand am ajuns in liceu, cand l-am vazut cu alti ochi si tot ce mi se parea enervant inainte acuma mi se parea foarte interesant.

un nou documentar romanesc

Cel mai nou film documentar al regizorului Alexandru Solomon, “Razboi pe calea undelor”, a avut premiera pe 30.11.2007. Regizorul urmareste viata postului de radio Europa Libera in anii comunismului; printre cei care apar in film se numara Monica Lovinescu si Emil Hurezeanu, “vedetele” de atunci ale postului.

In ultimii ani, mai precis din 2005 incoace, de la aparitia Decreteilor, si filmul documentar romanesc pare sa se intoarca cu putere spre trecut sa-l analizeze cu uneltele de care dispune. Dupa atatea filme artistice (de fapt majoritatea filmelor romanesti de dupa ‘89 sunt inspirate din anii de comunism) in care povestile fictive ale altora  ne-au amintit si rasamintit de frigul si bezna si cartelele de alimente, era si timpul pentru niste demersuri de tip documentar, care sa prezinte “adevarul adevărat”, cu marturii ale celor direct implicati, cu date istorice, cu prezentari interesante.

apropo de studii

Se pare ca 2007 a fost un an benefic pentru filmul documentar in Romania. Sunt de notat cel putin 3 evenimente importante:

*Anul acesta a avut loc la Sibiu a 2-a editie a programului Aristoteles, un workshop dedicat filmului documentar. Participantii s-au grupat in echipe si au avut de realizat cate un documentar de televiziune; criteriile de eligibilitate nu permit totusi oricui sa participe la acest workshop.

Cine a fost norocos si a participat sa impartaseasca si altora din experienta traita. Pe acest blog puteti posta mesaje sau comentarii legate de seminar.

* La Timisoara a avut loc pentru prima data in Romania seminarul organizat de Discovery Campus. Donata von Perfal, directoarea Discovery Campus, afirma ca a ales Romania(initial seminarul trebuia sa aiba loc in Danemarca) pentru ca este o tara nou intrata in UE iar intentiile sale sunt acelea de a micsora decalajul dintre productiile est-europene si cele occidentale. “Discovery Campus este un workshop itinerant, pe care il organizam de sapte ani incoace, ale carui principale scopuri sunt acelea ca regizorii de aici sa vada ce fel de documentare se cer la televiziunile straine, dar si sa ia cunostinta despre tehnicile de realizare ale acestora”, a precizat directorul Discovery Campus.

* Tot in acest an s-a infiintat si Documentor, Asociaţia Producătorilor şi Autorilor de Film Documentar din Romania, organizatie partenera la evenimentul de la Timisoara.

Cei care ati participat la aceste evenimente spuneti-ne si noua, cei care nu am fost la fel de norocosi, cam cum a fost, care au fost conditiile de participare, ce documentare ati vazut, etc .

Cine are studii in domeniu?

In timpul facultatii (Jurnalistica la Sibiu) am avut un singur curs, de 1 semestru, dedicat filmului documentar. Profesorul (hmm) de atunci – Radu Nechit- venea la curs, ne punea un doc de pe Discovery si apoi pleca. Noi ne uitam cat ne uitam, unii plecau acasa deoarece aveau deja asigurata prezenta. Din fericire la un moment dat a venit Lucian Ionica de la TVR Timisoara si asa am putut si noi avea un curs de Doamne-ajuta;vizionam diferite genuri de documentare si apoi le analizam. Si atat.Daca e sa privesc partea plina a paharului as spune “bine ca s-a intamplat macar atat!”. Dar cand ma gandesc la alti absolventi de jurnalistica din alte orase din tara asta nu pot sa nu simt o ciuda cum creste in mine; din cate stiu altii au avut ocazia nu doar sa vizioneze filme documentare ci si sa realiezeze unul – de vreo 5 minute, e adevarat, dar chiar si asa au avut ocazia sa se familiarizeze cu tot ce inseamna acest gen, spre deosebire de noi. Ce sa mai zic de absolventii de “Media” din Bucuresti…

prin urmare, sunt foarte curioasa sa aflu de la voi ce si cam cat ati studiat in domeniu?